Nevoia de noi

Azi am descoperit o pagina pe facebook..."N-am nevoie de tine, dar am nevoie de noi"...o pagina dedicata vietii in doi sau poate, la modul egoist si singular, cuplului. Este relatia de cuplu un plural sau un singular? De cele mai multe ori este un singular...fiecare in momentul in care se trece de tachinari incepe sa puna singularul la inaintare si anume cuplul.  Nu se mai raporteaza la relatie ca la doi ci la binele acelei entitati firave numita cuplu... si uita de persoana proprie. Intrebarea care imi rasare in minte este cat este de corect fata de celalalt aceasta atitudine si totodata fata de insusi persoana proprie...am senzatia ca e un cerc vicios..fara doi nu exista unul si totusi nu e corect fata de doi ca unul sa primeze, am senzatia ca e un compromis universal valabil la care toti, mai devreme sau mai tarziu, ne aducem contributia.
Pe un alt palier ...intrebarea care mi-a rasarit im minte a fost cat conteaza celalalt in viata de cuplu sau este vorba de egoismul nostru si celalalt este doar un altul pe care il folosim? Egoismul nostru de a avea pe cineva pe care sa punem baza, sa il impovaram cu problemele noastre si impreuna sa creeam unul pentru altul responsabilitati si raspunderi.  Este celalalt atat de putin important in relatie incat este doar pentru mine acolo? Este vorba intr-o relatie de egoismul care reiese din nu tu contezi ci pentru mine am nevoie de noi? Exista o nevoie psihologica de a vorbi de noi? Ce inseamna acest noi? Mai este valabil daca celalalt exista doar pentru a suplini acest gol...pentru ca persoana proprie sa simta ca este completa? Cu un pic de efort oricare persona ce apare la un moment dat langa persoana proprie poate deveni noi? Este atat de simpla relatia "nu am  nevoie de tine ci de noi" ...apare acest egoism in mod automat..Este confortul emotional pe care il aduce o relatie atat de important incat la un moment dat nu mai conteaza celalalt ca om ci doar ca parte a cuplului?
In mod empiric  afirmatia "nu am nevoie de tine, dar am nevoie de noi" ne face sa reflectam la valoarea noastra ca acele fiinte care au nevoie de cineva care sa le confirme valoarea, sa ne valorificam potentialul cu aportul celuilalt, sa putem sa ne transpunem in realitatea cotidiana asa cum de unul singur nu am putea....si prin realitatea cotidiana ajung la nucleul societatii si anume cuplul ca si celula a viitorului. Si acest fapt ma duce cu gandul la faptul ca nevoia psihologica de "noi" isi are originile in  societatea obisnuita sa stigmatizeze pe cei ce nu se supun ideii de cuplu si refuza responsabilitatea pe care toti ceilati au acceptat-o, stigmatizare care intuiesc ca vine din nerealizarile personale, ca poate ceilalti si-au indeplinit visele.
Cred ca de fapt nu avem puterea de a rezista presiunii din afara de a fi diferiti si ne uniformizam, bine ar fi sa o facem constient astfel incat pe viitor sa nu stigmatizam pe altii din prisma nerealizarilor noastre, sub ideea de "noi"...uniformizandu-l si pe celalalt dupa propria persoana si dupa nevoile noastre de aceea putem spune cu convingere ca intradevar celalalt exista doar pentru a exista "noi"-o noua entitate la singular.
Bine ar fi ca sa il putem lasa pe celalalt sa fie si la plural, sa nu uitam in acest tumult de "noi" ca noi e la plural, cu toate riscurile ce le incuba..pentru ca frumusetea vietii vine din risca iar nu din conformare.

Antoine se Saint Exupery A iubi inseamna a privi in aceeasi directie, asta insemna ca dispare intrebarea noi la singular?. Atunci cand cei doi protagonisti ce formeaza singularul nu mai duc o lupta....inseamna ca prin faptul ca privesc in aceeasi directie ca nu au interese diferite, si sunt foarte curiosa in a cunoaste un asa cuplu...

Despre relatia cu administratia locala

La sfarsitul lunii august, adica in perioada 22-31, au avut loc la Vatra Dornei 2 sesiuni de dezbateri cu privire la relatia APL-ONG si metodele de finantare. Am avut placerea sa iau parte la prima dezbatere din acest amplu proiect implementat de ANST si anume relatia cu administratia locala.
S-a vorbit mult si de o parte si de alta. Despre cum cei care reprezinta ONG-urile nu stiu ce au de facut cat si despre cum cei din administratie nu stiu sa ii ghideze sau nu vor:d. Dar dincolo de acest dialog scopul a fost elaborarea unui ghid de bune practici, sa le zicem, in relatia ONG-APL si a cadrului legislativ aferent. O sa ma opresc in aceasta expunere asupra unui punct central al dezbaterii, punct menit sa ne aduca pe toti cei prezenti la a constientiza importanta actorilor implicati in viata societatii si a misiunii pe care o au, indiferent de "tabara" in care se afla. Si cum poti face acest lucru decat prin evidentierea avantajelor care decurg dintr-o buna colaborare. Cert e ca avantajele nu difera prea mult de la ONG la APL. Acest lucru este evident inca de la perceptia publica asupra celor doi actori, o buna colaborare aduce un plus de capital de imagine atat pentru APL cat si pentru ONG, cei doi actori creditandu-se public unul pe celalalt, constituindu-se pe rand in "girant". Totodata si faptul ca sunt dispusi la colaboare si deschisi unul in relatia cu celalalt nu face decat sa fie perceputi de catre societate ca activi, implicati si motivati.
Totodata in unire sta puterea.....un parteneriat serios intre cei doi actori ducand la un cumul de resurse umane si material net superior, aici se include si expertiza manageriala si cumulul de idei noi cat si o alta perspectiva asupra problemelor puse in discutie. Un alt avantaj este sustinerea proiectelor in mod bilateral cat si evidentierea problemelor societatii civile. Totodata pintr-o mai buna colaborare intre cei doi actori principali ai sistemului se aduce un plus de imagine procesului democratic din tara cat si o recunoastere interna si internationala si o transparenta a procesului decizional, lucru care nu e de neglijat in conditiile in care sistemul e acuzat de lipsa de transparenta in activitate, fapt care nu aduce decat plusuri pentru toti.
In concluzie o buna colaborare este de dorit pentru toata lumea, a colaborare buna intre actorii sistemului duce la multumirea cetatenilor, cei in slujba carora si pentru care muncesc atat cei din administratie cat si din mediul non-guvernamental. Astfel cu totii vor fi mai responsabili, gradul de multumire al beneficiarilor creste si implicit calitatea vietii.
Si lista este deschisa....asa ca astepta completarile voastre :D.

7 ani si 100 de povestiri

Ieri, 25 iulie 2010, parastasul de 9 zile a celei ce a a fost cunoscuta de catre majoritatea romanilor drept Madalina Manole. Aceasta stire a tinut prima pagina a ziarelor de ieri si bineinteles fiecare buletin de stiri a inceput in mod invariabil cu acelasi subiect. In acest timp pe banda de jos, acolo unde sunt scrise diverse, pe un post de stiri-dealtfel singura televiziune care a facut referire- apare scris "Un baietel de 7 ani din Iasi a publicat un volum de 100 de povestiri, acestea fiind inregistrate de catre tata si apoi transcrise", atat si nimic mai mult. Am urmarit apoi urmatoarele buletine de stiri poate poate o sa apara ceva mai mult decat un scris pe o banda, dar nimic, ba chiar a disparut si de pe banda. Subiectul a fost toata ziua despre pelerinajul la mormantul celei ce a plecat de buna voie de pe acesta lume si despre durerea familiei si nimic despre un copil talentat si despre eforturile familiei de a scoate totusi aceasta carte. Pentru ca dincolo de talentul lui de a povesti a fost si efortul familiei, un efort sustinut atat emotional cat si finaciar, pentru ca nu e usor sa publici, mai ales pe o piata in care cultura nu mai are cautare. In ceea ce priveste preasa scrisa situatia nu este total diferita. Subiectul poate fi citit cu o cautare pe google in cateva ziare de monden sa spunem asa si cam atat. Asa ca stau si ma intreb de ce sare mass-media de 7 metri in sus atunci cand administratiile locale decid sa inchida diverse institutii de cultura, a se vedea scandalul care l-a iscat inchiderea Operei din Constanta si reactiile vehemente ale presei. Daca tot am devenit o societate consumatoare de stiri incat s-a ajuns la a fabrica stiri si a face o stire dintr-un parastas de pomenire care, in paranteza fie spus, sunt cu zecile in tara in fiecare zi, ar fi cazul ca domnii editori si realizatori de emisiuni sa isi revizuiasca politica de marketing sau sa nu mai ia atitudine atunci cand cultura dispare. Totusi sper ca vor realiza la timp ca nu vad adevarata stire a zilei si astfel isi vor schimba politica de marketing avand astfel dreptul moral de a lua atitudine atunci cand altii desfiinteaza cultura. Cum spune romanul, vezi barna din ochiul tau si apoi paiul din ochiul celuilalt. Oricum cea mai mai mare dezamagire vine din planul presei iesene care, cel putin pana azi si din cate am vazut eu, nu a publicat nici macar o stire de 100 de caractere.